MÚZĂ, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse. Vezi definitia »

NORVALÍNĂ s. f. aminoacid din proteinele animale, neesențiale pentru organism. (< fr. norvaline) Vezi definitia »

DÓZĂ² s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose) Vezi definitia »

CRÂȘMULÍȚĂ, crâșmulițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui crâșmă; crâșmușoară, crâșmuță. – Crâșmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

CUNÉTĂ, cunete, s. f. Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette. Vezi definitia »