CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis. Vezi definitia »

PROTIRÓN s.n. (Ant.) Vestibul al unei case grecești. [Pl. -oane. / < gr. prothyron < pro – înainte, thyra – poartă]. Vezi definitia »

SCOTOPLANCTÓN s. n. plancton al apelor de la mari adâncimi, lipsite de lumină. (< fr. scotoplancton) Vezi definitia »

VIDICÓN s. n. videocaptor. (< fr., engl. vidicon) Vezi definitia »

VIBRIÓN, vibrioni, s. m. Tip de bacterii în formă de virgulă și cu cili. [Pr.: -bri-on] – Din fr. vibrion. Vezi definitia »