AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »

EFUZÍV, -Ă adj. (geol.) vulcanic. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. (< fr. effusif) Vezi definitia »

prumutív, -ă, adj. (înv.) mutual, reciproc. Vezi definitia »

ESTIMATÍV, -Ă adj. Referitor la prețul unei lucrări, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif]. Vezi definitia »

SEMNIFICATÍV, -Ă adj. 1. Cu un înțeles precis, care arată ceva clar. 2. Care are o semnificație, un înțeles (ascuns), un tâlc; care arată ceva fără a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. Însemnat, important. [După fr. significatif, it. significativo]. Vezi definitia »