PERSONÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) în persoană, însuși. ◊ original. 2. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana (2); mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel) Vezi definitia »

ESENȚIÁL, -Ă adj. Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ți-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis]. Vezi definitia »

DORSÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat în spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine. 2. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent. 3. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal) Vezi definitia »

PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. Vezi definitia »

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură]. Vezi definitia »