Definita cuvantului peloide
PELOÍDE s.n.pl. Substanțe rezultând din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri, întrebuințându-se pentru comprese și băi. [Sg. peloid. / pron. -lo-i-. / < germ. Peloide, cf. gr. pelos – noroi, eidos – formă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu peloide
CADE [keid], John (cunoscut și sub numele de Jack C. sau Mortimer) (?-1450), conducător al răscoalei țărănilor din Kent (mai-iul. 1450). Răscoala, prin consecințele ei a contribuit la scăderea autorității regale, fiind una din cauzele izbucnirii Războiului celor Două Roze. Vezi definitia »
tínde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfășura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăși limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s. n., tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, s. f. (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere, s. f. (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, s. f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s. f. (extensiune); întinzătură, s. f. (extensiune); întinzime, s. f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenți(un)e, s. f., din fr. prétention; pretențios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s. m., din fr. prétendant. Vezi definitia »
MÁNDE subst. 1. S. n. Ramură a familiei de limbi din Niger-Congo vorbită în regiunea văii superioare a râului Niger. 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a limbii mande (1). (cf. engl. mande < mandingo mandi, mande = dim. al lui ma (mamă) = mămică) [AHDEL] Vezi definitia »
IODÍDE s.f.pl. (Med.) Erupții cutanate, provocate de produse iodice, în special de iodura de potasiu. [< fr. iodides]. Vezi definitia »
de2 / dec / deh interj. Vezi definitia »