LIBOVÍ, libovesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și arh.) A (se) iubi. ♦ A petrece, a se desfăta. – Din libov. Vezi definitia »

sorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou). Vezi definitia »

VIZAVÍ adv. Peste drum (față) în față, în punctul exact opus. ♦ Persoană care se găsește în fața cuiva la o masă, la un bal etc. ♦ Față de..., în raport cu..., în comparație cu... [Scris și: vis-a-vis] – Din fr. vis-à-vis. Vezi definitia »

SCHILĂVÍ, schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav. Vezi definitia »

circoví², pers. 3 sg. circovéște, vb. IV (reg.; despre păsări) a gânguri, a ciripi Vezi definitia »