Definita cuvantului pendul
PENDÚL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pendul
Substantivul este partea de vorbire care denumeste:fiinte,lucruri,fenomene ale naturii,actiuniștari sufletesti,insusiri. Vezi definitia »
RETÍCUL1 s. n. 1. desen, structură de forma unei rețele, a unei plase. 2. ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate etc. care intră în construcția unor instrumente optice, servind la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsurători etc. 3. formație anatomică cu aspect de rețea. (< fr. réticule, lat. reticulum) Vezi definitia »
caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula. Vezi definitia »
sexul este partea de vorbire prin care se introduce o racheta intr-o planeta! Vezi definitia »
AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula) Vezi definitia »