Definita cuvantului caraul
caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraul
a-și găsi prostul expr. a-și găsi omul pe care să-l poată înșela / exploata ușor. Vezi definitia »
Véchiul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n. Vezi definitia »
muscatul dosului/cozii Vezi definitia »
bacắul (în expr.) s. n. art. Vezi definitia »
CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum) Vezi definitia »