BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci. Vezi definitia »

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc. Vezi definitia »

REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța]. Vezi definitia »

preastrigáre, preastrigắri, s.f. (înv.) prevestire, prorocire (făcută cu glas tare). Vezi definitia »

nepovățuíre s.f. (înv.) lipsă de îndrumare sau îndrumare greșită. Vezi definitia »