Definita cuvantului pensulă
PÉNSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pensulă
SIGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. [Gen. -cii. / < fr. sigmatique]. Vezi definitia »
ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit]. Vezi definitia »
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. Vezi definitia »
cotroháliță, cotrohálițe, s.f. și m. (reg.) vântură-lume, vagabond. Vezi definitia »
NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + ființă. Vezi definitia »