BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș. Vezi definitia »

PUȘCÁȘ, pușcași, s. m. 1. Soldat înarmat cu pușcă. 2. Vânător. 3. (Înv.) Artilerist, tunar. – Pușcă + suf. -aș. Vezi definitia »

normalíș, -ă adj. (înv.; în sintagmă) normaliș dascăl = învățător; normal. Vezi definitia »

SUBCHIRIÁȘ, -Ă, subchiriași, -e, s. m. și f. Persoană care închiriază un imobil sau o parte din el de la chiriașul titular, principal; sublocatar. [Pr.: -ri-aș] – Sub¹- + chiriaș. Vezi definitia »

chiondorîș adv. – Chiorîș, cu ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui chiomb; și, avînd în vedere vb. închiorcoșa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc. kandiriș „acțiune și mod de a convinge”, sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîș. – Der. chiondoreală, s. f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Șeineanu, II, 145, de la condur „pantof”; împotrivă Graur, BL, VI, 153). Vezi definitia »