harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – ) Vezi definitia »

ELÁȚIE s. f. (med.) stare în care subiectul are o deosebită încredere în forțele proprii și manifestă o bună dispoziție. (< lat. elatio) Vezi definitia »

OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

AEROTRIANGULÁȚIE s.f. Metodă de determinare a punctelor de triangulație cu ajutorul fotogramelor aeriene. [< fr. aérotriangulation]. Vezi definitia »

TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie. Vezi definitia »