TRIFÓRIU s.n. (Arhit.) Galerie îngustă, susținută de colonete, practicată în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron. -riu. / < fr. triforium]. Vezi definitia »

PREPARATÓRIU, -IE adj. preparator (I). (< fr. préparatoire) Vezi definitia »

CASIOPÉIU s. n. (Chim.) Lutețiu. [Pr.: -si-o-pe-iu] – Din fr. cassiopéium. Vezi definitia »

RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire. Vezi definitia »

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. Vezi definitia »