HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ANIZOSCILOMETRÍE s. f. inegalitate de amplitudine a oscilațiilor arteriale. (< fr. anisoscillométrie) Vezi definitia »

COLBĂRÁIE s. f. (Reg.) Prăfăraie. – Colb + suf. -ăraie. Vezi definitia »

prestavlénie, prestavlénii, s.f. (înv.) moarte. Vezi definitia »

HIPNOMANÍE s. f. amplificare obsedantă a preocupărilor pentru somn. (< engl. hypnomania) Vezi definitia »