INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio) Vezi definitia »

OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie. Vezi definitia »

HIDROMANÍE s.f. (Med.) Tendință irezistibilă de a se arunca în apă. [Gen. -iei. / < fr. hydromanie, cf. gr. hydor – apă, mania – nebunie]. Vezi definitia »

CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei pulmonare. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologie. Vezi definitia »