CONTRACTUALÍSM s.n. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. XVII, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. contrattualismo]. Vezi definitia »

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină eretică, în biserica veche, care nega dogma creștină trinitară. – Fr. antitrinitairisme. Vezi definitia »

CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr. consonantisme) Vezi definitia »

PASTORALÍSM s. n. tendință în literatură și artă caracterizată prin folosirea temelor idilice din viața de la țară; caracter pastoral, bucolic. (< fr. pastoralisme, engl. pastoralism) Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme) Vezi definitia »