TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

BRENNUS, conducător celt legendar, i-ar fi învins pe romani la Allia și ar fi ocupat Roma (387 î. Hr.), cu excepția Capitoliului, salvat, potrivit legendei, de gîștele sacre. Vezi definitia »

REOVÍRUS s. n. virus care produce la copii enterite de tip diareic și afecțiuni respiratorii. (< fr. rhéovirus) Vezi definitia »

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis». Vezi definitia »

EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude. Vezi definitia »