POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire]. Vezi definitia »

LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț]. Vezi definitia »

sâhlár, sâhláre, s.n. (reg.) pădure deasă; hățiș, sihlă. Vezi definitia »

CERCÁR, cercari, s. m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire. Vezi definitia »

ARHÁR s. m. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă. (< engl. arhar) Vezi definitia »