Definita cuvantului polar
POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polar
ZĂVĂDÁR s. n. Băț ce susține cujba la stână. (din zăvadă) Vezi definitia »
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș. ♦ Șiret, ștrengar. – Din bojog + suf. -ar. Vezi definitia »
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. Vezi definitia »
FAGOCITÁR, -Ă adj. referitor la fagocite, la fagocitoză. (< fr. phagocitaire) Vezi definitia »
VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire. Vezi definitia »