NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar]. Vezi definitia »

SUBCLAVICULÁR, -Ă adj. situat sub claviculă. (< fr. sous-claviculaire) Vezi definitia »

beldár, beldáre, s.n. (înv.) șal turcesc scump. Vezi definitia »

vârfár s. n., pl. vârfáre Vezi definitia »

preachiár adv. (înv.) foarte limpede, foarte clar (ca înțeles). Vezi definitia »