serdár, serdári, s.m. (înv.) 1. (în sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de călărime. 2. (în sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie în armata otomană. 4. (reg.) călău. Vezi definitia »

OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar. Vezi definitia »

LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar. Vezi definitia »

câșlár, câșlári, s.m. (reg.) stăpânul stânei (târlei); păstor, cioban. Vezi definitia »

DIVIZIONÁR, -Ă, divizionari, -e, adj. 1. (În sintagma) Monedă divizionară = monedă măruntă de metal, reprezentând o fracțiune a unității bănești legale; p. gener. monedă de valoare mică; bani mărunți, mărunțiș. 2. Care ține de o divizie (1), privitor la o divizie. 3. Care are loc în cadrul unei divizii (2), care aparține unei divizii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. divisionnaire. Vezi definitia »