MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis. Vezi definitia »

DEPRECAȚIÚNE s. f. v. deprecație. Vezi definitia »

PERSEVERAȚIÚNE s. f. v. perseverație. Vezi definitia »

PANIFICAȚIÚNE s.f. v. panificație. Vezi definitia »

DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio]. Vezi definitia »