TRIPARTÍȚIE s. f. împărțire în trei părți egale. (< fr. tripartition, lat. tripartitio) Vezi definitia »

tizotropíe (-zo-tro-) s. f., art. tizotropía, g.-d. tizotropíi, art. tizotropíei Vezi definitia »

jălăríe s.f. (înv.) jale, jelanie. Vezi definitia »

CULTUROLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază cultura (instituții, tehnologii, ideologii) ca o ordine distinctă de fenomene, organizată pe principiile propriilor sale legi; știință generală despre cultură și civilizație. (< engl. culturology) Vezi definitia »

COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »