Definita cuvantului personalism
PERSONALÍSM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă. ◊ Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu personalism
IOTACÍSM s.n. 1. Folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iodizare. 2. Iotacizare. [Pron. io-. / < fr. iotacisme]. Vezi definitia »
CREAȚIONÍSM s.n. Concepție teologică potrivit căreia lumea ar fi fost creată de către divinitate. [< fr. créationisme]. Vezi definitia »
DEFETÍSM s. n. 1. Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere. 2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. – Din fr. défaitisme. Vezi definitia »
FLAGELANTÍSM s. n. perversiune, constând în obținerea satisfacției sexuale prin autoflagelare; flagelație (2). (< germ. Flagellantismus) Vezi definitia »
MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme. Vezi definitia »