MÉTRICĂ, metrici, s.f. – V. metric (2, 4) [DEX'98] Vezi definitia »

REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance. Vezi definitia »

FALACIOÁSĂ adj. f. v. falacios. Vezi definitia »

spetereáză², speteréze, s.f. (reg.) 1. scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături; spetează. 2. piesă de lemn la războiul de țesut, fixată în poziție verticală în talpă și carafte. Vezi definitia »

ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacțiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine]. Vezi definitia »