torocálă, torocále, s.f. (reg.) mâncare talmeș-balmeș. Vezi definitia »

FOSÉTĂ s. f. mică fosă (1). ◊ gropiță în barbă sau în obraji. (< fr. fossstte) Vezi definitia »

cî́rjă f., pl. ĭ (vsl. kryžĭ și križĭ, cruce, cîrjă. V. cruce, crăițar, crijac, cîrjoĭez, cocîrjez, ocîrjesc). Bastonu de ceremonie al prelaților ortodocșĭ. Baston cu mîneru încovoĭat. Bățu cu care se amestecă cheagu´n lapte. (V. fercheteŭ). Fie-care din cele doŭă bețe în care bolnaviĭ saŭ șchĭopiĭ își sprijină supsuorile [!] ca să poată merge (catalige): a merge în cîrjĭ. Vezi definitia »

NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă. Vezi definitia »

CLÍCĂ s.f. Bandă, șleahtă, gașcă, grup de intriganți; coterie. [< fr. clique]. Vezi definitia »