BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu rezultat de la blanșiruire. – După germ. [Reste von] Blanchieren. Vezi definitia »

HECATONCHÍR s.m. (Mit.) Gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. [< fr. hécatonchires, cf. gr. hekatoncheir < hekaton – o sută, cheir – mână]. Vezi definitia »

FURNÍR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier. Vezi definitia »

PLEZÍR, pleziruri, s. n. (Franțuzism) Plăcere (1). – Din fr. plaisir. Vezi definitia »

MIR², miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro. Vezi definitia »