Definita cuvantului plafon
PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălțime la care se găsește un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plafon
gavaón (-ni), s. m. – Țigan. – Var. găvăun. De la numele propriu Gabaón (Bogrea, I, Congres filologic român, 55; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 174). Vezi definitia »
VIZÓN s. m. animal sălbatic carnivor, din America de Nord, asemănător cu nurca, cu o blană prețioasă. ◊ blana însăși. (< fr. vison) Vezi definitia »
TON1 s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. Vezi definitia »
SEPTENTRIÓN s.n. (Rar) Nord. [Pron. -tri-on. / cf. fr. septentrion, lat. septentriones – constelația Carului mic]. Vezi definitia »