DEZARMÁ vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație; a lua armamentul de pe o navă de război. [Cf. fr. désarmer]. Vezi definitia »

teama patologica exagerata de calculator Vezi definitia »

BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma. Vezi definitia »

PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă. Vezi definitia »