EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. Vezi definitia »

GAZETĂRÍE s.f. Ziaristică; profesiunea celui care colaborează (ca redactor, reporter etc.) la o gazetă. [Gen. -iei. / < gazetar + -ie]. Vezi definitia »

INANÍȚIE s. f. slăbiciune fizică provocată de o nutriție insuficientă. (< fr. inanition, lat. inanitio) Vezi definitia »

TONOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. 2. Operație de măsurare a tensiunii. [Gen. -iei. / < fr. tonométrie, germ. Tonometrie]. Vezi definitia »

TURCOFILÍE s. f. atitudine turcofilă; turcomanie. (< fr. turcophilie) Vezi definitia »