EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation]. Vezi definitia »

FITOTEHNÍE s. f. tehnica culturii plantelor de câmp. (< fr. phytotechnie) Vezi definitia »

URETROTOMÍE s.f. Operație care constă în incizia uretrei pentru a înlătura o strictură a acesteia. [Gen. -iei. / < fr. urétrotomie, cf. gr. ourethra – uretră, tome – secțiune]. Vezi definitia »

IMBIBÍȚIE s.f. (Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. imbibition]. Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s.f. Înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. [< fr. rubéfaction]. Vezi definitia »