SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. Vezi definitia »

poznuí, poznuiésc, vb. IV (reg.) 1. a calomnia, a bârfi, a ponegri. 2. a pizmui, a invidia. Vezi definitia »

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui. Vezi definitia »

HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. Vezi definitia »

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie. Vezi definitia »