MUȘLUÍ, pers. 3 mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina. Vezi definitia »

tălpăluí², tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanț. Vezi definitia »

tipicuí, tipicuiésc, vb. IV (înv.) a hotărî, a prescrie un tipic. Vezi definitia »

șfiluí, șfiluiésc, vb. IV refl. (reg.) a uza de toate mijloacele pentru a parveni, a se folosi de împrejurări. Vezi definitia »

MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. l. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) față de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati. Vezi definitia »