CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni. Vezi definitia »

ANI, vechi oraș (azi în ruine) în Turcia, Capitala Armeniei în timpul dinastiei Bagratizilor (sec. 9-11). Ruine a c. 120 biserici (sec. 5-14). Vezi definitia »

șoșoní, șóșon și șoșonésc, vb. IV (reg.) 1. a șușoti. 2. (refl.) a se sfătui în șoaptă. 3. a minți, a amăgi. Vezi definitia »

CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra. Vezi definitia »

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹. Vezi definitia »