INTERORGÁNIC, -Ă adj. (Anat.) Privitor la mai multe organe; dintre organe. [Cf. fr. interorganique]. Vezi definitia »

poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64). Vezi definitia »

DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -ce, adj. 1. Care aparține ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. Fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus. Vezi definitia »

stolnaceálnic, stolnaceálnici, s.m. (înv.) șef de masă într-o cancelarie, într-un departament, într-o judecătorie. Vezi definitia »

TRICLÍNIC, triclinice, adj. (Min.; în sintagma) Sistem triclinic = sistem cristalin caracterizat prin trei axe cristalografice înclinate între ele, asimetrice și de lungimi diferite. – Din fr. triclinique. Vezi definitia »