ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette). Vezi definitia »

XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique]. Vezi definitia »

cinociálnic, cinociálnici, s.m. (înv.) conducător de tagmă socială (de cin), de ceată; căpetenie, hatman. Vezi definitia »

ANTROPOLÓGIC, -Ă adj. Al antropologiei, referitor la antropologie. ◊ Școală antropologică = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) școală sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată cauzal de caracteristicile anatomofiziologice ale rasei. [Cf. fr. anthropologique]. Vezi definitia »

ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -e, adj. (Despre obiecte) În stare de asepsie. – Fr. aseptique (< gr.). Vezi definitia »