Definita cuvantului poetică
POÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică. ♦ Tratat despre creația poetică. 2. Sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. Parte constitutivă a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului. [< lat., it. poetica, cf. fr. poétique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu poetică
pioncăiálă, pioncăiéli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală. Vezi definitia »
surd toacă expr. complet surd. Vezi definitia »
BRIZÚRĂ s.f. Sfărâmătură (a unui aliment). [< fr. brisure]. Vezi definitia »
DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. Vezi definitia »
CÚTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta. Vezi definitia »