tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »

CENTROSPÉRMĂ, centrosperme, s. f. (La pl.) Grup mare de plante, cu ovarul superior, cu semințe localizate pe o formație din centrul fructului și cu embrionul curbat, inelat sau spiralat; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. centrospermes. Vezi definitia »

hoáncă², hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă. Vezi definitia »

CONTRAESCÁRPĂ, contrasecarpe, s. f. Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă. [Pr.: -tra-es-] – Din fr. contrescarpe. Vezi definitia »

PORTLUNÉTĂ s. f. dispozitiv care susține luneta pe aparatul de observație. (< fr. porte-lunette) Vezi definitia »