CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. – Din fr. cénogenèse. Vezi definitia »

crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista) Vezi definitia »

PENTADRÁHMĂ s. f. monedă greacă de argint, de cinci drahme. (< fr. pentadrachme) Vezi definitia »

FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine. Vezi definitia »