TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes) Vezi definitia »

HIPÁRH² s. m. (în Grecia antică) comandant al unei unități de cavalerie. (< fr. hipparque) Vezi definitia »

TRIERÁRH, trierarhi, s. m. Comandant al unei triere. [Pr.: tri-e-] – Din fr. triérarque. Vezi definitia »

HIPÁRH¹ s. m. (ant.) adjunct al unui satrap. (< fr. hyparque, gr. hyparkhos) Vezi definitia »

EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate. 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos. Vezi definitia »