Definita cuvantului polen
POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polen
ANTROPOGÉN, antropogene, adj. (În sintagma) Fenomen antropogen = fenomen datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; fenomen antropic. – Din fr. anthropogène. Vezi definitia »
termen tehnic ce descrie procesul prin care sunt extrase dintr-un semnal, 2 sau mai multe semnale combinate anterior prin multiplexare Vezi definitia »
ICTERIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă, răspândește icterul. [ < fr. ictérigène, cf. gr. ikteros – icter, gennan – a produce]. Vezi definitia »
AUTOFÉN, -Ă adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor. (< auto1- + -fen1) Vezi definitia »
LIMNOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) care țâșnește în lacuri, de jos în sus; (despre organisme) care trăiește în asemenea apă. (< germ. limnokrene) Vezi definitia »