DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »

jordie Vezi definitia »

MAGNETOSCOPÍE s. f. metodă de control, cu ajutorul piliturii de fier, a metalelor și aliajelor feromagnetice. (< fr. magnétoscopie) Vezi definitia »

POLIPODÍE s. f. malformație congenitală în prezența unui număr mai mare de picioare. (< fr. polypodie) Vezi definitia »

CARDIOMIOPATÍE s. f. afecțiune inflamator-degenerativă a miocardului, în cadrul unui proces patologic. (< engl. cardiomiopathy) Vezi definitia »