condúce (condúc, condús), vb. – 1. A îndruma un grup de oameni, o instituție. – 2. A dirija. – 3. A însoți pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Lat. conducere (sec. XIX), cu accepțiile fr. conduire. – Der. conducător, s. m. (director, căpetenie, șef); conducătorie, s. f. (conducere, șefie); conductor, s. m. (căpetenie, călăuză), din fr. conducteur; conductă, s. f. (țeavă, țevărie), format pe baza fr. conduite; conduită, s. f. (conduită; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr. Vezi definitia »

ce se baga in pizda Vezi definitia »

INSPIRATRÍCE adj.f.. (Peior.) Inspiratoare, care inspiră. [Pl. invar. / cf. fr. inspiratrice, it. inspiratrice]. Vezi definitia »

FUGÁCE adj. invar. Trecător, fugitiv. [< lat. fugax, cf. fr. fugace]. Vezi definitia »

ciríce s.f. pl. (reg.) pietricelele folosite într-un joc de copii (cirica); bobârnace. Vezi definitia »