stoárce (-orc, -ors), vb. – 1. A presa, a scoate, a extrage. – 2. A obține. – 3. A epuiza, a extenua. – Mr. storcu, storșu, stoarcere. Lat. extŏrquēre, cu schimb de conjug. ca toarce (Pușcariu 1649; REW 3094), cf. it. storcere, prov., cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer. – Der. stors, s. n. (acțiunea de a stoarce); storsură, s. f. (lichid stors, suc); storcoși, vb. (a strivi, a face terci), cu suf. expresiv -oși. Vezi definitia »

páisprece (= paisprezece) num. card. Vezi definitia »

ce tine de gintie Vezi definitia »

FENÍCE s. m. v. fenix. Vezi definitia »

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul Vezi definitia »