OSIFICÁȚIE, osificații, s. f. Osificare. – Din fr. ossification. Vezi definitia »

BIBLIOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu]. Vezi definitia »

nevoieșíe s.f. (înv.) împrejurare grea, dificilă. Vezi definitia »

ROTOHELIOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar adânc în care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obținute pe cale fotochimică. [Gen. -iei. / cf. fr. rotohéliographie]. Vezi definitia »

protodiaconíe s.f. (înv.) calitatea sau rangul de protodiacon. Vezi definitia »