Definita cuvantului polifonie
POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polifonie
GASTRORAFÍE s. f. gastroplicatură. (< fr. gastrorrhaphie) Vezi definitia »
HIPOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studierea calului. [Gen. -iei. / < fr. hippologie, cf. gr. hippos – cal, logos – știință]. Vezi definitia »
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie]. Vezi definitia »
jeleríe s.f. (înv.) faptul de a locui un loc fără drept de proprietate. Vezi definitia »
POLIARTROPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune constând din mai multe artropatii. [Gen. -iei. / < fr. polyarthropathie]. Vezi definitia »