IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire]. Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »

CAMILAR, Eusebiu (1910-1965, n. Udești, jud. Suceava), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1955). Proză de viziune stranie, fantastică despre sat („Avizuha”) și război („Cordun”, „Prăpădul Solobodei”, „Negura”); evocări istorice. Traduceri. Vezi definitia »

SEMIPROLETÁR, -Ă s.m. și f. Om care lucrează ca salariat într-o întreprindere, continuând să lucreze în același timp și în propria-i gospodărie agricolă individuală. ♦ Țăran sărac; om sărac. [< semi- + proletar, după rus. poluproletarnâi]. Vezi definitia »

tronár, tronári, s.m. (reg.) tâmplar de lăzi și sicrie. Vezi definitia »