Definita cuvantului solitar
SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu solitar
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire]. Vezi definitia »
ȘORECÁR s. m. v. șoricar. Vezi definitia »
SOBÁR, sobari, s. m. Meseriaș care construiește sau repară sobe1. – Sobă1 + suf. -ar Vezi definitia »
BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire. Vezi definitia »
ȘPĂGÁR, șpăgari, s. m. (Arg.) Cel care primește șpagă, mită, șperț; sperțar. – Din șpagă + suf. -ar. Vezi definitia »