INÍE, inii, s. f. (Reg.) Apă amestecată cu gheață; sloi de gheață, mare și sfărâmicios, care plutește pe apă. – Din sl. inije. Vezi definitia »

ECLEZIOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care tratează despre biserică. (din fr. ecclésiologie) Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE s. f. 1. resorbție osoasă datorată osteoclastelor. 2. operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. (< fr. ostéoclasie) Vezi definitia »

PENETRÁȚIE s. f. 1. penetrare, pătrundere, străpungere. ♦ arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare. ◊ întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță (1). 2. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr. pénétration, lat. penetratio) Vezi definitia »

AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Din lat. avaritia, fr. avarice. Vezi definitia »