EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. Vezi definitia »

MORFONOMÍE s. f. totalitatea legilor de formare a caracterelor morfologice animale și vegetale. (< fr. morphonomie) Vezi definitia »

PARAFILATELÍE s. f. Ramură a filateliei care studiază documente poștale. – Para¹- + filatelie. Vezi definitia »

evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον. Vezi definitia »

HIPIATRÍE s.f. 1. Studiul bolilor la cai; medicina cailor. ♦ Dragoste deosebită pentru cai. [Pron. -pi-a-, gen. -iei. / < fr. hippiatrie]. Vezi definitia »